Proiectarea la capacitate este o parte a verificării seismice și asigură că îmbinarea are o capacitate de deformație suficientă.
Obiectivul proiectării la capacitate este de a confirma că o clădire prezintă un comportament ductil controlat pentru a evita prăbușirea în cazul unui cutremur de nivel de proiectare. Se așteaptă ca articulația plastică să apară în elementul disipativ, iar toate elementele non-disipative ale îmbinării trebuie să fie capabile să transfere în siguranță forțele datorate curgerii în elementul disipativ. Elementul disipativ este de obicei o grindă într-un cadru cu noduri rigide, dar poate fi și, de exemplu, o placă de capăt. Factorul de siguranță nu se aplică elementelor disipative. Doi factori sunt atribuiți rezistenței la curgere a elementului disipativ:
- Ry – raportul dintre rezistența probabilă și rezistența minimă la curgere – AISC 341-16 – Tabelul A3.1; editabil în materiale
- – factor de ecruisare
Rezistența ultimă a elementului disipativ este majorată cu factorul Rt – raportul dintre rezistența probabilă și rezistența minimă la întindere – AISC 341-16 – Tabelul A3.1; editabil în materiale
Diagrama materialului este modificată conform figurii următoare:
Rezistența majorată a elementului disipativ permite introducerea încărcărilor care determină apariția articulației plastice în elementul disipativ. În cazul unui cadru cu noduri rigide și al grinzii ca element disipativ, grinda trebuie încărcată cu My = CprRyFyZpl,y și forța tăietoare corespunzătoare Vz = –2 My / Lh, unde:
- Fy – rezistența caracteristică la curgere
- Zpl,y – modulul de rezistență plastic al secțiunii
- Lh – distanța dintre articulațiile plastice de pe grindă
În cazul unei îmbinări asimetrice, grinda trebuie încărcată atât cu momente încovoietoare pozitive, cât și negative, și cu forțele tăietoare corespunzătoare.
Plăcile elementelor disipative sunt excluse din verificare.
