Proiectarea la capacitate face parte din verificarea seismică și asigură că îmbinarea are o capacitate de deformație suficientă.
Obiectivul proiectării la capacitate este de a confirma că o clădire prezintă un comportament ductil controlat pentru a evita prăbușirea în cazul unui cutremur de nivel de proiectare. Proiectarea la capacitate lipsește din standardul australian, prin urmare se utilizează în schimb standardul neozeelandez. Se preconizează că articulația plastică va apărea în elementul disipativ, iar toate elementele non-disipative ale îmbinării trebuie să fie capabile să transfere în siguranță forțele datorate curgerii în elementul disipativ. Elementul disipativ este de obicei o grindă într-un cadru cu noduri rigide, dar poate fi și, de exemplu, o placă de capăt. Factorul de siguranță nu se aplică elementelor disipative. Rezistența la curgere a elementului disipativ se calculează ca Fy,max = 0.9 ϕos ϕomfy, unde:
- ϕos – factor de ecruisare; valorile recomandate sunt ϕos = 1.15 pentru grinda din cadrul cu noduri rigide, γsh = 1.0 în celelalte cazuri; editabil în operație
- ϕom – factor de suprarezistență – EN 1998-1, Cl. 6.2; valoarea recomandată este ϕom = 1.3; editabil în materiale
Diagrama materialului este modificată conform figurii următoare:
Rezistența sporită a elementului disipativ permite introducerea încărcărilor care determină apariția articulației plastice în elementul disipativ. În cazul unui cadru cu noduri rigide și al grinzii ca element disipativ, grinda trebuie încărcată cu My = fy,maxWpl,y și forța tăietoare corespunzătoare Vz = –2 My / Lh, unde:
- fy – rezistența caracteristică la curgere
- Wpl,y – modulul de rezistență plastic al secțiunii
- Lh – distanța dintre articulațiile plastice de pe grindă
În cazul unei îmbinări asimetrice, grinda trebuie încărcată atât cu momente încovoietoare pozitive, cât și negative, și cu forțele tăietoare corespunzătoare.
Plăcile elementelor disipative sunt excluse din verificare.
