Proiectarea la capacitate face parte din verificarea seismică și asigură că îmbinarea are o capacitate de deformație suficientă.
Obiectivul proiectării la capacitate este de a confirma că o clădire prezintă un comportament ductil controlat, pentru a evita prăbușirea în cazul unui cutremur de nivel de proiectare. Se preconizează că articulația plastică va apărea în elementul disipativ, iar toate elementele non-disipative ale îmbinării trebuie să fie capabile să transfere în siguranță forțele datorate curgerii în elementul disipativ. Elementul disipativ este de obicei o grindă într-un cadru cu îmbinări rigide, dar poate fi și, de exemplu, o placă de capăt. Factorul de rezistență nu se aplică elementelor disipative. Două coeficienți sunt atribuiți elementului disipativ:
- Ry = 1,1 – factor de suprarezistență – S16-14, Cl. 27.1.7; editabil în materiale
- Cpr = 1,1 – factor de ecruisare – S16-14, Cl. 27.2.2; se recomandă aplicarea pentru grindă ca element disipativ în cadrul cu îmbinări rigide
Diagrama materialului este modificată conform figurii următoare:
Rezistența sporită a elementului disipativ permite introducerea încărcărilor care determină apariția articulației plastice în elementul disipativ. În cazul cadrului cu îmbinări rigide și al grinzii ca element disipativ, grinda trebuie încărcată cu My = CprRyFyWpl,y și forța tăietoare corespunzătoare Vz = –2 My,Ed / Lh, unde:
- Fy – limita de curgere
- Wpl,y – modulul de rezistență plastic
- Lh – distanța dintre articulațiile plastice de pe grindă
În cazul unei îmbinări asimetrice, grinda trebuie încărcată atât cu momente încovoietoare pozitive, cât și negative, și cu forțele tăietoare corespunzătoare.
Plăcile elementelor disipative sunt excluse din verificare.
