Verificarea se bazează pe ipotezele generale, unde sunt rezolvate două stări ale secțiunii transversale: secțiunea nefisurata (rezistența la întindere a betonului nu este ignorată) și secțiunea complet fisurată (rezistența la întindere a betonului este ignorată). Soluția cu rezistența la întindere a betonului ignorată este considerată în conformitate cu ipotezele Articolului 7.1 (2) EN 1992-1-1.
La calculul tensiunilor și al săgeților, secțiunea este considerată nefisurata dacă tensiunea de întindere din încovoiere nu depășește fct, eff. Valoarea fct, eff poate fi considerată ca fctm sau fctm,fl. Valoarea fctm este utilizată la calculul lățimii fisurilor și al participarea betonului întins.
În cadrul acestei verificări, sunt tratate patru cazuri de bază în ceea ce privește limita de tensiune.
- 7.2 (2) Tensiunea de compresiune în elementele expuse la medii din clasele de expunere XD, XF și XS trebuie limitată:
- 7.2 (3) Tensiunea în beton sub încărcările cvasipermanente este limitată:
- 7.2 (5) Tensiunile de întindere în armătură sub combinația caracteristică de încărcări trebuie limitate:
- 7.2 (5) Atunci când tensiunea este cauzată de o deformație impusă, tensiunea de întindere nu trebuie să depășească:
Valorile k1, k2, k3, k4 pentru utilizare într-o țară pot fi găsite în Anexa Națională a acesteia. Valorile recomandate sunt 0,8; 1 și, respectiv, 0,75, limita de curgere caracteristică a armăturii, fck rezistența caracteristică pe cilindru fck determinată la 28 de zile.