Verificarea interacțiunii verifică capacitatea unei secțiuni transversale de a prelua forțe suplimentare datorate forței tăietoare și torsiunii în armătura longitudinală. Rezistența armăturii de forfecare este verificată pentru combinația de forfecare și torsiune.
Secțiunea transversală poate fi supusă simultan forței normale, momentelor încovoietoare și forțelor tăietoare. În structuri complexe, cum ar fi podurile, în secțiunea transversală poate acționa și o altă componentă — momentul de torsiune. De aceea este necesar să se ia în considerare toate aceste componente și să se verifice capacitatea secțiunii transversale. În versiunile anterioare ale IDEA StatiCa RCS, calculul incrementului de tensiune/deformație se baza pe ipoteza comportamentului liniar-elastic al barelor de armătură (ramura plastică a diagramei efort-deformație a armăturii nu era luată în considerare).
Începând cu versiunea 21.0, rigiditatea axială reală și rezistența la întindere sunt respectate. Prin urmare, starea reală de tensiune a fiecărei bare de armătură este capturată, iar incrementele datorate forfecare și torsiunii sunt calculate pe baza diagramelor lor neliniare efort-deformație. Compatibilitatea de deformație a grupului de bare de armătură este respectată.
Aplicație practică: Combinație de bare de armătură cu proprietăți de material diferite (cum ar fi modulul Young, rezistența la întindere) – armătura de forfecare poate fi proiectată ca etrieri combinați cu bare pretensionate (tensiunea inițială datorată pretensionării nu este definită în această versiune).
Verificarea interacțiunii se aplică și armăturii longitudinale. Forțele suplimentare de întindere datorate forfecare și torsiunii se adaugă la starea de tensiune cauzată de forța normală și momentele încovoietoare. În unele cazuri, poate fi aplicată o verificare limitată a interacțiunii conform EN 6.2.3 (7). Când această verificare limitată era luată în considerare, forțele suplimentare de întindere erau neglijate atât din forfecare, cât și din torsiune în versiunile anterioare. Această abordare conducea la faptul că verificarea limitată a interacțiunii nu putea fi utilizată dacă secțiunea transversală era supusă suplimentar unui moment de torsiune. Și astfel rezulta o verificare nesatisfăcătoare a interacțiunii. Acum, interacțiunea forței normale, a momentelor încovoietoare și de torsiune poate fi verificată. Nu mai există verificări nesatisfăcătoare ale interacțiunii!
Disponibil în edițiile Expert și Enhanced .
