Verificarea deformației se efectuează la elementele finite de tip placă care simulează plăcile. Rezistența la curgere este redusă prin factorul de capacitate.
Tensiunea echivalentă rezultantă (HMH, von Mises) și deformația plastică sunt calculate pe plăci. Când rezistența la curgere (înmulțită cu factorul de capacitate ϕ = 0,9, care poate fi editat în Configurarea codului) pe diagrama bilineară a materialului este atinsă, se efectuează verificarea deformației plastice echivalente. Valoarea limită de 5 % este sugerată în Eurocode (EN1993-1-5 App. C, Par. C8, Nota 1). Această valoare poate fi modificată în Configurarea codului, dar studiile de verificare au fost efectuate pentru această valoare recomandată.
Elementul de placă este împărțit în cinci straturi, iar comportamentul elastic/plastic este investigat în fiecare dintre ele. Programul afișează cel mai defavorabil rezultat dintre toate.
Metoda CBFEM poate furniza tensiuni ușor mai mari decât rezistența la curgere. Motivul este panta ușoară a ramului plastic al diagramei efort-deformație, care este utilizată în analiză pentru a îmbunătăți stabilitatea calculului de interacțiune. Aceasta nu reprezintă o problemă pentru proiectarea practică. Deformația plastică echivalentă este depășită la tensiuni mai mari, iar îmbinarea nu satisface oricum condițiile.
