Betonul de sub placa de bază este simulat prin subsolul Winkler cu rigiditate uniformă, care furnizează tensiunile de contact. Tensiunea medie la zona încărcată în contact cu placa de bază este utilizată pentru verificarea la compresiune.
Betonul în compresiune
Rezistența de calcul la reazem a betonului în compresiune este determinată în conformitate cu S16-14 – 25.3.1 și CSA A23.3 – 10.8. Când suprafața de rezemare a betonului este mai mare decât placa de bază, rezistența de calcul la reazem este definită ca
unde:
- ϕc=0.65 – factor de rezistență pentru beton
- f'c – rezistența la compresiune a betonului
- A1 – aria plăcii de bază în contact cu suprafața de beton (suprafața superioară a trunchiului de piramidă)
- A2 – suprafața de rezemare a betonului (suprafața inferioară geometric similară a trunchiului de piramidă, cu pante de 1 vertical la 2 orizontal)
Verificarea betonului la reazem este următoarea:
σ ≤ fp(max)
unde:
- σ – tensiunea medie de compresiune sub placa de bază
Transferul forțelor de forfecare
Încărcările de forfecare pot fi transferate prin una dintre următoarele opțiuni:
- Pivot de forfecare,
- Frecare,
- Buloane de ancorare.
Pivot de forfecare
Încărcările de forfecare sunt considerate a fi transferate exclusiv prin pivotul de forfecare. Rezemarea pe beton nu este verificată în software și trebuie verificată de utilizator separat. Pivotul de forfecare și sudurile sunt verificate utilizând MEF și componentele de sudură.
Frecare
În cazul unei forțe de compresiune, încărcările de forfecare pot fi transferate prin frecare între un pat de beton și placa de bază. Coeficientul de frecare este editabil în configurarea codului.
Buloane de ancorare
Dacă încărcarea de forfecare este transferată exclusiv prin buloane de ancorare, forța de forfecare care acționează asupra fiecărei ancore este determinată prin MEF, iar buloanele de ancorare sunt verificate conform ACI 318-14, după cum este descris în capitolele următoare.
