Încărcările în IDEA StatiCa Stability sunt organizate pe trei niveluri: cazuri de încărcare, încărcările din cadrul acestora și combinațiile de încărcări care intră în analiză.
Toate elementele de încărcare se creează din grupul New din fila MODEL: butoanele Load case, Line load, Point load și Combination. Deoarece fiecare încărcare este atribuită unui element, elementele trebuie definite mai întâi în model.
Caz de încărcare
Un caz de încărcare este un grup de încărcări care acționează simultan asupra structurii, cum ar fi încărcarea permanentă, încărcarea utilă sau vântul. Acesta se creează cu butonul Load case din grupul New din fila MODEL.
Fiecare încărcare liniară și fiecare încărcare concentrată este atribuită unui singur caz de încărcare. Când este bifată caseta Self weight, greutatea proprie a tuturor elementelor este inclusă automat în cazul de încărcare. Un astfel de caz de încărcare nu poate conține încărcări liniare sau concentrate, de aceea greutatea proprie se păstrează într-un caz de încărcare separat, iar celelalte încărcări se introduc în cazuri distincte.
Elementele create apar în arborele din scenă, la Load and Combinations > Load cases (LC1, LC2, …). Fiecare caz de încărcare conține propriile Line loads și Point loads, dacă acestea sunt definite. Selectarea unui element din arbore deschide grila de proprietăți a acestuia, unde poate fi editat, copiat (Copy) sau șters (Delete). Încărcările pot fi adăugate direct în cazul de încărcare selectat cu Add line load sau Add point load.
Alternativ, încărcările pot fi adăugate în cazul de încărcare selectat făcând clic dreapta pe un element în scena 3D și alegând Add line load sau Add point load din meniul contextual.
Încărcări liniare și încărcări concentrate
1. Încărcări liniare
O încărcare liniară acționează între o Begin position și o End position [m] de-a lungul elementului, cu componentele de intensitate X, Y, Z [kN/m]. Componentele se introduc în sistemul de coordonate Global sau Local, ales din lista derulantă Coordinate system. Lista derulantă Location stabilește locul din secțiunea transversală în care acționează încărcarea: Member axis, Top, Bottom, Left sau Right. Punctul de aplicare poate fi deplasat pe direcție orizontală prin Eccentricity. Când elementul este selectat ca element CBFEM în fila DESIGN, încărcarea poate fi distribuită pe o anumită Width; dacă elementul nu este selectat ca element CBFEM, această opțiune este dezactivată.
2. Încărcări concentrate
O încărcare concentrată acționează într-o singură Position [m] de-a lungul elementului, cu componentele de forță Fx, Fy, Fz [kN] și componentele de moment Mx, My, Mz [kNm]. Componentele se introduc în sistemul de coordonate Global sau Local, ales din lista derulantă Coordinate system. Lista derulantă Location stabilește locul din secțiunea transversală în care acționează încărcarea: Member axis, Top, Bottom, Left sau Right. Punctul de aplicare poate fi deplasat pe direcție orizontală prin Eccentricity. Când elementul este selectat ca element CBFEM în fila DESIGN, încărcarea poate fi distribuită pe o anumită Width și Length; dacă elementul nu este selectat ca element CBFEM, aceste opțiuni sunt dezactivate.
Dacă Width sau Length ale suprafeței de încărcare sunt mai mari decât placa pe care acționează încărcarea (talpă, inimă etc.), o parte din încărcare se află în afara suprafeței plăcii. Această parte nu este transferată modelului, astfel că valoarea integrală a încărcării nu este utilizată în calcul. Deoarece acest lucru poate fi nesigur și nu este intuitiv, aplicația afișează în acest caz un mesaj de avertizare.
Combinații de încărcări
Combinațiile de încărcări se creează cu butonul Combination din grupul New din fila MODEL. Lista derulantă Check type definește dacă combinația este utilizată pentru starea limită ultimă (SLU) sau pentru starea limită de serviciu (SLS). În tabel, fiecărui caz de încărcare i se atribuie un Coefficient [-] care înmulțește toate încărcările din acel caz de încărcare. Acesta se introduce ca factor total pentru cazul de încărcare, de exemplu 1,35 pentru încărcările permanente și 1,50 pentru cele variabile. Dacă trebuie aplicat și un coeficient de combinare, se introduce produsul dintre coeficientul parțial al încărcării și coeficientul de combinare, de exemplu 1,50 × 0,6 = 0,90. Formula rezultată este afișată în câmpul doar în citire Combination rule, de exemplu 1.35*LC1 + 1.5*LC2.
