Clasificare după rigiditate conform Codului din Hong Kong

Rosturile sunt clasificate în funcție de rigiditatea rostului în:

• Rigid – rosturi cu modificare nesemnificativă a unghiurilor inițiale dintre elemente,
• Semi-rigid – rosturi care se presupune că au capacitatea de a furniza un grad cunoscut și fiabil de încastrare la încovoiere,
• Articulat – rosturi care nu dezvoltă momente încovoietoare.

Rosturile sunt clasificate conform EN 1993-1-8 – Cl. 5.2.2.

• Rigid – $\frac{S_{j,ini} L_b}{E I_b} \ge k_b$
• Semi-rigid – $0.5 < \frac{S_{j,ini} L_b}{E I_b} < k_b$
• Articulat – $\frac{S_{j,ini} L_b}{E I_b} \le 0.5$

unde:

• S_j,ini – rigiditatea inițială a rostului; rigiditatea rostului se consideră liniară până la 2/3 din M_j,Rd
• L_b – lungimea teoretică a elementului analizat; se setează în proprietățile elementului
• E – modulul de elasticitate Young
• I_b – momentul de inerție al elementului analizat
• k_b = 8 pentru cadre în care sistemul de contravântuire reduce deplasarea orizontală cu cel puțin 80 %; k_b = 25 pentru alte cadre, cu condiția că în fiecare nivel K_b/K_c ≥ 0.1. Valoarea k_b = 25 este utilizată dacă utilizatorul nu setează „sistem contravântuit" în configurarea codului.
• M_j,Rd – rezistența de calcul la moment a rostului
• K_b = I_b / L_b
• K_c = I_c / L_c